În urmă cu aproximativ 19 milioane de ani, aproximativ 90% din populația de rechini din oceane a murit iar oameni de știință nu știu nici în prezent cu certitudine care a fost cauza.
Descoperire recentă a stârnit uimire în rândul oamenilor de știință care nu au identificat cauza morții a 90% din populația unuia dintre cei mai puternic prădători oceanici.
totul a început când omul de știință Elizabeth Sibert și echipa pe care o conduce a încercat să găsească mai multe infromații despre populațiile de pești și rechini din ultimii 80 de milioane de ani, potrivit unui studiu publicat pe 3 iunie.
„Am făcut accidental descoperirea deoarece am observat că totul era destul de stabil până în urmă cu 20 de milioane de ani când populația de rechini a scăzut cu aproximativ 90%. Am descoperit că rechinii se descurcau foarte bine în ocean până la acel moment când efectiv au dispărut. Habar nu aveam deoarece nimeni nu cercetase asta”, a declarat pentru CNN Elizabeth Sibert, oceanograf și paleontolog la Universitatea Yale.
La vremea respetivă existau de zece ori mai mulți rechini în oceanele lumii decât în prezent. Numărul rechinilor dispăruți a fost dublu față de numărul celor care au murit în timpul extincției în masă din Cretacic-Paleogen în urmă cu 66 de milioane de ani „care a distrus trei sferturi din speciile de plante și animale de pe Pământ”.
„Într-adevăr nu știm nimic. Acest interval special din istoria Pământului nu este atât de bine conservat în sedimentele de mare adâncime pe care le analizăm. Este greu să găsim locații adecvate pentru a face studii suplimentare”, a mai explicat specialistul.
Însă Elizabeth Sibert și echipa ei au câteva teorii cu privire la acest aspect.
Rechinii sunt strâns legați de mediul în care trăiesc astfel că există posibilitatea să fi avut loc o schimbare intensă a mediului care a dus la distrugerea a milioane de specii. Este puțin probabil ca dispariția lor să poată fi atribuită unui alt prădător, cu excepția cazului în care este vorba de unul care nedescoperit încă.
„Este posibil să se fi întâmplat ceva foarte mare, dar orice ar fi fost a fost foarte rapid. Sistemul Pământului a reușit să-l corecteze, dar acești mari prădători, acești rechini care trăiau în oceanul deschis, trebuie să fi fost foarte susceptibili la această schimbare rapidă a mediului. Dar aceasta este încă doar o ipoteză”, a explicat specialistul.
Cercetătorii nu știu cât timp a durat până la eradicarea rechinilor. Ar putea fi avut loc într-o singură zi sau poate în 50 de ani sau chiar 100.000 de ani, potrivit lui Elizabeth Sibert.
De vreme ce rechinii au trăit atât de adânc în ocean și departe de uscat și deoarece marea adâncă nu aduce corpurile pe uscat, prin probele științifice au fost descoperite organisme care nu nu mai fuseseră văzute până acum.
În timp ce fosilele găsite au confirmat că este vorba de rechini, cercetătorii nu au de unde să știe cum arătau rechinii.
„La fel ca majoritatea eforturilor de cercetare, această primă lucrare oferă mai multe întrebări decât răspunsuri și ne propunem să investigăm amploarea ofertei denticulare de date (solzi în forma V) printr-un set variat de lentile, de la hidrodinamică la ecologie”, a explicat Leah Rubin , coautor al studiului.
„Starea actuală a populației în scădere a rechinilor este cu siguranță un motiv de îngrijorare iar această lucrare ajută la plasarea acestor scăderi în contextul populațiilor de rechini din ultimii 40 de milioane de ani. Acest context este un prim pas vital în înțelegerea repercusiunilor care pot urma scăderii dramatice în rândul acestor prădători marini de vârf în timpurile moderne”, a mai susținut aceasta.
Descoperirea a lăsat cercetătorii numeroase întrebări fără răspuns: A influențat acest fenonomen alți rechini din alte părți ale oceanului în același moment? A avut impact asupra altor creaturi care trăiesc în ocean sau pe uscat? Cel mai important, ce s-a întâmplat exact?
„Sperăm că studiul nostru va suscita interesul în rândul comunității științifice de a explora acest interval de timp. Trebuie să se fi întâmplat ceva cu adevărat important, deoarece a avut un impact asupra acestui grup incredibil de organisme care au existat și au supraviețuit schimbărilor majore globale din ultimii 400 de milioane de ani”, a declarat Elizabeth Sibert.